Cu sfarsit,iubirea noastra-i un vis
dintre umbre si din ger
cand pleoapele imi striga frigul,
si tu,suferi de dor.
Iubirea noastra-i o creanga aplecata
de ceasul mortii si o vreme secetoasa.
Sufletul meu,o lacrima albastra
curgand pe ea,din nou sa incolteasca.
vad in trecut,cum jucaus se scalda
cu sarbatori si frumusetea ta.
Acum strengar,uitat departe,
imi amintesc de ale tale soapte.
Dar vino tu,sa incoltim deodata.in viitor,
sa fim aceeasi creanga
si fericiti... sa alergam prin vant,
sa ne traim iubirea de demult... uitata.
LUMINITA SCOTNOTIS
"CRUSTA DE GHEATA"
Editura "PIM" / IASI / 2008




Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu